Vitamina K2 și metabolismul calciului – cum contribuie la sănătatea oaselor?

În 1929, biochimistul danez Henrik Dam a descris observațiile care au condus la descoperirea vitaminei K, asociată inițial în principal cu coagularea normală a sângelui. Cu timpul, s-a observat că importanța sa nu se limitează la acest singur proces, deoarece vitamina K participă și la metabolismul proteinelor asociate țesutului osos. Conform cunoștințelor actuale și declarației de sănătate aprobate de Uniunea Europeană, vitamina K contribuie la menținerea sănătății oaselor.

1. Structura oaselor
2. Vitamina K2 în oase
3. Vitamina K2 în alimentație și suplimente

Structura oaselor

Oasele nu sunt un schelet pasiv al organismului, ci o țesut viu care se remodelează pe tot parcursul vieții. În cadrul acestuia au loc în paralel procese de formare a țesutului osos nou și de resorbție controlată, adică de eliminare a fragmentelor mai vechi sau deteriorate. Datorită acestui fapt, scheletul se poate adapta la vârstă, la solicitările mecanice, la activitatea fizică, la starea hormonală și la starea generală de nutriție a organismului. Partea cea mai minerală a oaselor este formată din compuși de calciu și fosfor (hidroxiapatită), care le conferă duritate și rezistență la solicitări, în timp ce partea organică, inclusiv colagenul, influențează elasticitatea și rezistența acestora.

Ce contează?

Starea corectă a oaselor depinde de aportul de calciu, proteine, vitamina D, magneziu, fosfor și de energia necesară pentru regenerarea continuă a țesuturilor. Se pare că și vitamina K are o importanță deosebită, deoarece participă la procesele legate de proteinele prezente în țesutul osos.

Printre anomaliile osoase se numără, printre altele, mineralizarea redusă și remodelarea tulburată a țesutului osos. Aceste afecțiuni includ, printre altele, osteopenia (stare de densitate minerală osoasă scăzută), osteoporoza (boală asociată cu rezistența redusă a oaselor și un risc crescut de fracturi), rahitismul (tulburare de mineralizare osoasă la copii) și osteomalacia (tulburare de mineralizare osoasă la adulți).

Vitamina K2 în oase

Vitamina K2 este discutată în contextul sănătății oaselor în primul rând datorită rolului său în activarea unor proteine specifice. Cel mai important exemplu este osteocalcina, o proteină produsă de osteoblaste, celule implicate în formarea țesutului osos. Osteocalcina necesită un proces de transformare pentru a putea dobândi o formă capabilă să lege calciul în partea minerală a osului. Vitamina K2 participă tocmai la această etapă, de aceea rolul ei nu constă doar în „direcționarea” calciului către oase, ci în susținerea funcționării corecte a proteinelor de construcție. Chiar și cu un aport adecvat al acestui element mineral, organismul are nevoie de mecanisme care să permită utilizarea acestuia în țesutul osos.

Standardele europene privind vitamina K pentru adulți

(stabilite la nivelul unui consum adecvat)

Vitamina K2 în alimentație și suplimente

Vitamina K2 cuprinde un grup de compuși denumiți menachinoni. Aceștia se diferențiază în principal prin structura chimică, inclusiv prin lungimea lanțului lateral, care influențează proprietățile compusului. În produsele alimentare și în preparatele de suplimentare se discută cel mai des despre menachinon-7, adică MK-7, și menachinon-4, adică MK-4.

În alimentație

În alimentație, o sursă deosebit de cunoscută de vitamina K2 este natto, adică soia fermentată (aproximativ 850-1000 µg menachinone/100 g, în principal MK-7), iar cantități mai mici pot fi găsite, printre altele, în anumite brânzeturi maturate (aproximativ 0,1-94 µg/100 g, în funcție de tipul de brânză), în alte produse lactate (de la câteva până la câteva zeci de µg/100 g) și în produsele de origine animală (carnea conține de obicei aproximativ 0,1-60 µg/100 g, iar ficatul și produsele din ficat conțin și mai mult).

"În unele țări se consumă și soia fermentată, așa-numitul natto. Cu toate acestea, pentru mulți polonezi, consumul acestui aliment ar putea reprezenta o adevărată provocare. Boabele de soia fermentată sunt acoperite cu o substanță lipicioasă și, în același timp, degajă un miros specific. Pentru japonezi, însă, este o delicatesă fantastică și, desigur, o sursă de probiotice.” Agata Bugorska – Dieteticiană

În suplimente

În suplimente, vitamina K2 este utilizată singură sau combinată cu vitamina D, calciu și magneziu. În suplimentele alimentare, vitamina K2 se găsește de obicei în doze de micrograme, cel mai adesea aproximativ 25-200 µg pe porție zilnică, în funcție de tipul preparatului și de modul de utilizare recomandat. Interesant este faptul că vitamina K este administrată și nou-născuților după naștere, ca măsură de prevenire a sângerărilor asociate cu deficitul acesteia, însă acest lucru se referă la rolul său în coagularea normală a sângelui, și nu la suplimentarea destinată oaselor.

Surse:

• Tsugawa, N., & Shiraki, M. (2020). Vitamin K Nutrition and Bone Health. Nutrients, 12(7), 1909. https://doi.org/10.3390/nu12071909
• Walther, B., Karl, J. P., Booth, S. L., & Boyaval, P. (2013). Menaquinones, bacteria, and the food supply: the relevance of dairy and fermented food products to vitamin K requirements. Advances in nutrition (Bethesda, Md.), 4(4), 463–473. https://doi.org/10.3945/an.113.003855
• Yan, Q., Zhang, T., O'Connor, C., Barlow, J. W., Walsh, J., Scalabrino, G., Xu, F., & Sheridan, H. (2023). The biological responses of vitamin K2: A comprehensive review. Food science & nutrition, 11(4), 1634–1656. https://doi.org/10.1002/fsn3.3213