La ce oră ar trebui să fie luate zinc și seleniu?

Elementele minerale nu numai că modelează bunăstarea de zi cu zi, ci și previn apariția anumitor boli sau împiedică agravarea lor. Unele dintre ele îndeplinesc în mod colectiv funcții de reglementare prin activitatea în anumite țesuturi, cum ar fi glanda tiroidă. Două elemente în special sunt esențiale pentru buna funcționare a acestei glande, și anume zincul și seleniul. În unele cazuri, este recomandabil un aport mai mare din ambele, așa că este util să știți la ce momente să le luați pentru a optimiza absorbția.

1. Care sunt funcțiile pe care le îndeplinește zincul?
2. Ce funcții îndeplinește seleniul?
3. Când se utilizează zinc și seleniu?

Care sunt funcțiile pe care le îndeplinește zincul?

Zincul este un element care este implicat în reglarea câtorva sute de transformări în organism. Cele mai mari depozite din organism se găsesc în mușchi și oase. Acest element este implicat în funcționarea sistemului imunitar, în sinteza ADN-ului și a proteinelor și în vindecarea rănilor. Acesta afectează în mod direct metabolismul hormonilor tiroidieni, iar deficitul său pe termen lung poate duce la disfuncții ale acestei glande. Participă la metabolismul substanțelor energetice și la funcționarea sistemului nervos. În plus, zincul coformează keratinocitele, sau celulele pielii. Se estimează că o femeie adultă are nevoie de aproximativ 9 mg de zinc pe zi, în timp ce un bărbat are nevoie de aproximativ 11 mg.

Ce funcții îndeplinește seleniul?

Seleniul este un microelement care se numără printre cei mai puternici antioxidanți dintre nutrienți. Pe lângă faptul că protejează împotriva radicalilor liberi, influențează, de asemenea, o serie de modificări metabolice și răspunsul imunitar al organismului. În plus, poate facilita detoxifierea în cazul expunerii la metale grele. Cele mai mari cantități de seleniu se găsesc în mușchii scheletici și, ca și zincul, este implicat în metabolismul hormonilor tiroidieni. La adulții de ambele sexe, solicitările se situează la niveluri de aproximativ 55 µg pe zi.

Când se utilizează zinc și seleniu?

Persoanele care prezintă un risc deosebit de deficiență de zinc sunt veganii, persoanele cu boli gastrointestinale (care împiedică absorbția), femeile însărcinate și cele care alăptează sau cele care abuzează de alcool. Sportivii, persoanele cu diabet de tip 2 sau cu degenerescență maculară pot avea, de asemenea, nevoi mai mari în ceea ce privește aportul de zinc. Există, de asemenea, indicații pentru creșterea nivelului de consum al acestui micronutrient în timpul anotimpurilor reci.

Pe de altă parte, deficitul de seleniu poate fi o problemă pentru persoanele cu afecțiuni renale și pentru cele infectate cu virusul imunodeficienței. Creșterea aportului său este recomandată în primul rând pentru prevenirea cancerului, aterosclerozei și a bolilor tiroidiene.

Dacă, pe lângă condițiile fiziologice și problemele de sănătate menționate mai sus, există o problemă cu apetitul sau cu disponibilitatea produselor care sunt cele mai bune surse, trebuie luată în considerare suplimentarea dietei atât cu zinc, cât și cu seleniu. Zincul este cel mai adesea utilizat sub formă de citrat sau gluconat, în timp ce seleniul este utilizat ca un complex de aminoacizi cu metionină.

Perioada de utilizare a acestor preparate are o importanță redusă, deoarece ambele conțin compuși cu biodisponibilitate ridicată. Asimilabilitatea zincului poate fi limitată de fitații prezenți în cereale și nuci sau de doze mari de calciu. Absorbția seleniului poate fi limitată de o dietă bogată în sulf sau metale grele. Proteinele animale, pe de altă parte, influențează pozitiv disponibilitatea ambelor elemente.