Molibdenul – ce este? Proprietăți, efecte, dozare
Molibdenul este un element oligoelement, ceea ce înseamnă că organismul are nevoie de el în cantități foarte mici. Denumirea sa provine de la cuvântul grecesc care înseamnă „plumb”, deoarece, în trecut, mineralele care conțineau molibden erau confundate cu minereurile acestui metal. Abia în 1778 a fost recunoscut ca element distinct, iar trei ani mai târziu a fost obținut în formă metalică. Astăzi se știe că cantități mici din acest element se găsesc în alimente și sunt esențiale pentru desfășurarea anumitor reacții metabolice.
Molibdenul – ce este și ce rol are în organism? Proprietățile molibdenului – cum acționează? Molibdenul în alimentație – surse și alimente bogate în acest element Molibden – dozare, necesar și efectele excesului și ale deficitului FAQ – întrebări frecvente
Molibdenul – ce este și ce rol are în organism?
Molibdenul (Mo) face parte din categoria oligoelementelor, adică a substanțelor minerale necesare în cantități măsurate în micrograme. În organism, acesta se găsește sub formă combinată cu alte molecule, nu ca metal pur. Este un component al unei molecule specifice, numită cofactor de molibden, care se leagă de anumite enzime și le permite să desfășoare reacții chimice. Fără acesta, enzimele respective nu pot funcționa corect.
La om au fost identificate patru enzime dependente de molibden. Acestea participă, printre altele, la metabolismul aminoacizilor care conțin sulf, la descompunerea compușilor care alcătuiesc materialul genetic și la transformarea anumitor substanțe străine organismului. Molibdenul îndeplinește, așadar, o funcție auxiliară în procese strict definite și nu acționează independent ca sursă de energie sau ca material de construcție al țesuturilor.
Proprietățile molibdenului – cum acționează?
Conform unei mențiuni de sănătate aprobate în Uniunea Europeană, molibdenul contribuie la menținerea unui metabolism normal al aminoacizilor sulfuroși, adică metionina și cisteina. Acești aminoacizi sunt necesari pentru sinteza proteinelor, iar cisteina participă, de asemenea, la formarea glutationului, un compus care protejează celulele împotriva stresului oxidativ. În timpul metabolizării acestor aminoacizi se formează, printre altele, sulfiti, pe care organismul îi transformă în sulfați cu ajutorul unei enzime numite oxidază de sulfit. Molibdenul este esențial pentru funcționarea corectă a acestei enzime.
Molibdenul este, de asemenea, necesar pentru funcționarea enzimelor implicate în alte reacții chimice care au loc în organism. Una dintre acestea este xantin-oxidaza, care participă la descompunerea purinelor, adică a compușilor prezenți, printre altele, în ADN și ARN. Ca urmare a acestor reacții se formează acidul uric, eliminat în principal prin rinichi. Molibdenul este, de asemenea, esențial pentru funcționarea aldehid oxidazei, care participă la transformarea anumitor substanțe, inclusiv a unor medicamente. Prezența sa este necesară și pentru o a patra enzimă, al cărei rol exact în organism nu a fost încă pe deplin elucidat.
Conținutul estimativ de molibden în anumite produse alimentare la 100 g
Conținut de molibden (µg/100 g)
Pâine integrală din grâu,
Molibdenul în alimentație – surse și alimente bogate în acest element
Cele mai bogate surse de molibden sunt semințele de leguminoase, în special fasolea, mazărea, lintea și soia. Acesta se găsește, de asemenea, în produsele din cereale integrale, fulgii de ovăz, nucile și alunele. Dintre produsele de origine animală, cantități mai mari pot fi furnizate de ficatul de vită, iar cantități mai mici, printre altele, de lapte, iaurt, ouă și carne.
Conținutul de molibden din diferite produse poate varia foarte mult. Conform Institutului Național de Sănătate din SUA (NIH), o jumătate de pahar de fasole „black-eyed peas” fiartă poate conține aproximativ 288 µg de molibden, iar aceeași porție de fasole lima aproximativ 104 µg. Conținutul din produsele vegetale depinde în primul rând de cantitatea din sol, de condițiile de cultivare și de apa utilizată pentru irigarea plantelor.
Molibden – dozare, necesar și efectele excesului și ale deficitului
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a stabilit aportul adecvat de molibden pentru adulți, inclusiv pentru femeile însărcinate și cele care alăptează, la 65 µg pe zi. Deficitul de molibden apare extrem de rar. Acesta a fost descris, printre altele, în cazul alimentației parenterale de lungă durată și a fost asociat cu tulburări cardiace, respirație accelerată și probleme neurologice.
Nivelul maxim tolerat de consum de molibden pentru adulți este de 600 µg pe zi din toate sursele. Un exces pe termen lung poate fi dăunător, iar în cazul unei expuneri foarte ridicate au fost descrise, printre altele, concentrații crescute de acid uric și afecțiuni articulare.
"Molibdenul este un oligoelement de care organismul are nevoie în cantități foarte mici, dar fără de care anumite enzime nu pot funcționa corect. Acesta participă în primul rând la metabolismul aminoacizilor sulfuroși și la transformările anumitor compuși chimici. Surse bune de molibden sunt fasolea, lintea și produsele din cereale integrale, iar deficiențele apar extrem de rar în cazul unei diete variate. ” Łukasz Domeracki – Dietetician
FAQ – întrebări frecvente
La ce ajută molibdenul?
Molibdenul contribuie la menținerea unui metabolism normal al aminoacizilor sulfuroși, precum metionina și cisteina. Este necesar pentru procesele metabolice naturale, dar suplimentarea cu molibden nu are efecte benefice suplimentare confirmate asupra sănătății la persoanele care nu suferă de deficit de molibden.
În ce alimente se găsește cel mai mult molibden?
Cele mai bune surse de molibden sunt leguminoasele, în special fasolea, lintea, mazărea și soia. Se găsește, de asemenea, în pâinea integrală, fulgii de ovăz, nuci, alune și ficat.
Care sunt simptomele deficitului de molibden?
Deficitul de molibden apare extrem de rar. În cazuri speciale, printre altele în cazul alimentației parenterale de lungă durată, au fost descrise tulburări neurologice, respirație accelerată și anomalii ale ritmului cardiac. Totuși, acestea nu sunt simptome care să permită diagnosticarea independentă a unui deficit.
Care este doza maximă sigură de molibden?
Limita maximă tolerată de consum la nivel european pentru adulți este de 600 µg pe zi, din toate sursele. Aceasta nu reprezintă doza recomandată pentru consumul zilnic. De asemenea, este important să rețineți că pentru copii se aplică limite mai scăzute.
Merită să se ia suplimente de molibden?
În cazul unei diete corect echilibrate, suplimentarea cu molibden nu este, de obicei, necesară. Nu există dovezi că administrarea unor doze suplimentare îmbunătățește starea de bine, performanța sau metabolismul la persoanele cu un aport adecvat de acest element.
Molibdenul influențează metabolismul proteinelor?
Da, dar într-un mod strict definit. Este esențial pentru funcționarea unei enzime implicate în transformarea compușilor care se formează în timpul metabolismului aminoacizilor sulfuroși. Totuși, acest lucru nu înseamnă că suplimentarea cu molibden accelerează creșterea masei musculare sau sporește utilizarea proteinelor din alimentație.
Molibdenul ajută la eliminarea toxinelor din organism?
Molibdenul este necesar pentru funcționarea enzimelor care transformă anumite compuși chimici, inclusiv sulfiții. Totuși, acest lucru nu înseamnă că suplimentele cu molibden „curăță organismul” sau accelerează eliminarea tuturor toxinelor. Un astfel de efect nu a fost confirmat.
Poate molibdenul să crească nivelul acidului uric?
Molibdenul participă la acțiunea enzimei implicate în descompunerea purinelor, proces în urma căruia se formează acidul uric. În cazul unei expuneri foarte ridicate la molibden s-au raportat concentrații crescute de acid uric, dar acest lucru nu înseamnă că consumul obișnuit al acestui element din alimente provoacă astfel de probleme.
Surse:
Oskarsson, A., & Kippler, M. (2023). Molybdenum - a scoping review for Nordic Nutrition Recommendations 2023. Food & nutrition research, 67, 10.29219/fnr.v67.10326. https://doi.org/10.29219/fnr.v67.10326 Schwarz, G., & Belaidi, A. A. (2013). Molybdenum in human health and disease. Metal ions in life sciences, 13, 415–450. https://doi.org/10.1007/978-94-007-7500-8_13 Vyskocil, A., & Viau, C. (1999). Assessment of molybdenum toxicity in humans. Journal of applied toxicology : JAT, 19(3), 185–192. https://doi.org/10.1002/(sici)1099-1263(199905/06)19:3<185::aid-jat555>3.0.co;2-z
S-A ADĂUGAT:
29/10/2026
Conținutul este prezentat doar în scop educațional și informativ. Se acordă o atenție deosebită pentru a asigura acuratețea factuală a acestora. Cu toate acestea, ele nu sunt destinate să înlocuiască sfaturile individuale ale unui specialist, adaptate la situația specifică a cititorului.