MK-7 vs MK-4 – care sunt diferențele dintre formele vitaminei K2

Vitamina K este denumirea care desemnează un grup de compuși liposolubili care participă la procesele dependente de activarea corectă a anumitor proteine din organism. În alimente și suplimente se disting vitamina K1, adică filoquinona, și vitamina K2, adică grupul menachinonilor. Printre cele mai cunoscute forme de vitamina K2 se numără MK-4 și MK-7, care au un nucleu chimic comun. Această diferență aparent tehnică are importanță pentru proprietățile lor fizico-chimice sau pentru modul de absorbție.

1. Structura vitaminei K2
2. Absorbția vitaminei K2
3. Rolul vitaminei K2

Structura vitaminei K2

Vitamina K2 nu este o substanță unică, ci un grup de menachinone desemnate prin simbolul MK și un număr care indică numărul de unități specifice din lanțul lateral. MK-4, adică menachinon-4, este o formă mai scurtă a vitaminei K2 și poate fi produsă în țesuturi din alte forme de vitamina K, inclusiv din filoquinonă (vitamina K1), provenită în principal din legumele cu frunze verzi. Lanțul mai lung al MK-7 determină o lipofilitate mai mare a acestei molecule, adică solubilitatea sa în mediu gras, în timp ce structura mai scurtă a MK-4 este asociată cu o distribuție diferită și o dinamică diferită a transformărilor în organism.

În alimentație, MK-4 se găsește în principal în produsele de origine animală, precum carnea, ouăle, lactatele sau organele, deși conținutul său depinde de tipul produsului, de modul de hrănire a animalelor și de metoda de analiză. MK-7, adică menachinon-7, este o formă mai lungă a vitaminei K2 și este asociată cel mai adesea cu produsele fermentate, în special cu natto, adică soia fermentată consumată în mod tradițional în Japonia. Prezența MK-7 în alimentele fermentate se datorează activității anumitor bacterii care pot sintetiza menachinonii în timpul fermentației.

Absorbția vitaminei K2

Deoarece MK-4 și MK-7 sunt compuși liposolubili, absorbția lor este legată de prezența grăsimilor în masă, de secreția biliară și de digestia lipidelor. După consum, vitamina K este integrată în structurile care transportă lipide și, ulterior, poate fi transportată prin circulație către țesuturi, unde participă la transformările anumitor proteine dependente de vitamina K. Printre aceste proteine se numără, printre altele, proteinele implicate în coagularea normală a sângelui și proteinele prezente în țesutul osos.

"Menachinonele pot fi produse în organismele mamiferelor și păsărilor prin transformarea filochinonului ingerat, produs de celulele vegetale. Cu toate acestea, principalul lor producător sunt bacteriile probiotice care colonizează tractul digestiv al animalelor; prin urmare, compușii din grupa vitaminei K2, formați ca urmare a activității bacteriilor, pătrund în interiorul organismului gazdei – însă la oameni acest proces este foarte puțin eficient.” Sławomir Ambroziak – Farmacolog

Diferențele dintre MK-4 și MK-7 devin deosebit de evidente în descrierea comportamentului lor după administrare. MK-7 se caracterizează, de obicei, printr-o perioadă mai lungă de menținere în circulație. MK-4 are un profil plasmatic mai scurt, de aceea concentrația sa în sânge după administrare se poate modifica mai rapid, iar prezența sa în plasmă nu reflectă neapărat distribuția sa tisulară.

Acest lucru nu înseamnă o simplă împărțire în forma "mai puternică" și "mai slabă", deoarece timpul de prezență în circulația sanguină este doar unul dintre indicatorii care descriu comportamentul componentului în organism. Ambele forme pot servi ca sursă de vitamina K, iar semnificația lor biologică trebuie analizată într-un context mai larg al stării nutriționale și al caracterului produselor consumate sau al preparatului utilizat.

Conținutul estimativ de vitamina K2 în anumite produse alimentare

Rolul vitaminei K2

Vitamina K este necesară organismului pentru utilizarea corectă a unor proteine implicate în coagularea sângelui și sănătatea oaselor. În ceea ce privește oasele, se discută adesea despre osteocalcină, o proteină care, cu ajutorul vitaminei K, poate lega calciul în țesutul osos. În studii apare și proteina Matrix Gla, sau MGP, prezentă, printre altele, în pereții vaselor de sânge și în țesuturile moi.

În suplimente, MK-7 apare de obicei în doze mici, calculate în micrograme, singură sau împreună cu vitamina D, calciu, magneziu sau alți nutrienți. MK-4 este, de asemenea, o formă de vitamina K2, însă în suplimentele obișnuite se întâlnește mai des MK-7. Atunci când se compară cele două forme, sunt importante doza, tipul preparatului, regularitatea administrării și faptul dacă suplimentul este luat împreună cu o masă care conține grăsimi. Persoanele care iau medicamente anticoagulante, precum warfarina sau acenocumarolul, trebuie să fie deosebit de atente, deoarece modificările în aportul de vitamina K pot afecta stabilitatea tratamentului.

Surse: 

• Sato, T., Schurgers, L. J., & Uenishi, K. (2012). Comparison of menaquinone-4 and menaquinone-7 bioavailability in healthy women. Nutrition journal, 11, 93. https://doi.org/10.1186/1475-2891-11-93
• Walther, B., Karl, J. P., Booth, S. L., & Boyaval, P. (2013). Menaquinones, bacteria, and the food supply: the relevance of dairy and fermented food products to vitamin K requirements. Advances in nutrition (Bethesda, Md.), 4(4), 463–473. https://doi.org/10.3945/an.113.003855
• Vermeer, C., Raes, J., van 't Hoofd, C., Knapen, M. H. J., & Xanthoulea, S. (2018). Menaquinone Content of Cheese. Nutrients, 10(4), 446. https://doi.org/10.3390/nu10040446