Genunchiul alergătorului – cauze, simptome și tratament

Genunchiul alergătorului, cunoscut și sub numele de sindromul durerii patelofemorale, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni care afectează atât alergătorii începători, cât și cei avansați. Dacă nu este diagnosticată și tratată corespunzător, această leziune poate împiedica în mod semnificativ antrenamentul și, în unele cazuri, chiar vă poate împiedica să vă continuați planurile de alergare activă. Următorul articol oferă informații complete despre cauzele, simptomele, diagnosticul și diverse metode de tratament și prevenire a genunchiului alergătorului. Aflați cum să vă protejați genunchii și să vă bucurați de alergare fără durere.

1. Genunchiul alergătorului - cauze
2. Simptomele și diagnosticul genunchiului alergătorului
3. Tratamentul conservator al genunchiului alergătorului
4. Rolul exercițiilor de întărire și întindere
5. Metode terapeutice alternative
6. Modificări ale tehnicii de alergare și alegerea încălțămintei
7. Ce merită reținut?

Genunchiul alergătorului - cauze

De unde provine problema?

Genunchiul alergătorului este un termen colocvial pentru un set de simptome dureroase care se localizează în principal în partea din față a articulației genunchiului, în zona rotulei. Această problemă rezultă din solicitarea excesivă a articulației și poate duce la microtraume sau dezechilibru muscular în rotulă și condilii femurali. Una dintre cele mai frecvente cauze este activitatea fizică excesiv de intensă sau crescută brusc, în special la persoanele care încep să alerge fără pregătire prealabilă. O astfel de suprasolicitare poate duce rapid la tensionarea structurilor genunchiului.

Tehnica și alți factori

Un factor la fel de important este tehnica incorectă de alergare. Dacă piciorul este poziționat incorect, șoldurile nu se rotesc în mod natural și mușchii profunzi ai trunchiului (miezul) nu funcționează eficient, sarcina se mută pe genunchi, ceea ce în timp provoacă durere. În plus, merită să acordați atenție defectelor biomecanice – diferențe în lungimea membrelor inferioare, picioare plate, aliniere incorectă a genunchilor (de exemplu, valgus) – care pot crește semnificativ riscul de a dezvolta genunchiul alergătorului.

Stabilizarea musculară joacă, de asemenea, un rol important. Dacă mușchii coapselor, feselor și trunchiului sunt prea slabi, acest lucru duce la dezechilibre în distribuția forțelor care acționează asupra articulațiilor, ceea ce solicită și mai mult genunchii și favorizează apariția microtraumatismelor. Acest lucru duce la dureri cronice, care pot împiedica nu numai alergarea, ci și funcționarea zilnică.

Simptomele și diagnosticul genunchiului alergătorului

Simptomele genunchiului alergătorului se dezvoltă de obicei treptat și sunt concentrate în jurul părții frontale sau laterale a articulației genunchiului. Cel mai frecvent simptom este durerea care se intensifică la îndoirea piciorului, făcând incomode activitățile zilnice, cum ar fi urcarea și coborârea scărilor, ghemuirea sau statul pe scaun pentru perioade lungi de timp cu picioarele îndoite. Multe persoane resimt disconfort la începutul sau la sfârșitul unei sesiuni de alergare, ceea ce este unul dintre primele semne că articulația poate fi suprasolicitată.

Senzație de rigiditate

Senzația de rigiditate și, uneori, de instabilitate la nivelul genunchiului obligă adesea persoanele să-și limiteze activitatea și să consulte un fizioterapeut sau un specialist ortoped.

Pocnituri

Pe lângă durere și rigiditate, mulți pacienți prezintă și alte simptome asociate. Unul dintre acestea este pocnitura caracteristică a articulației genunchiului, care poate fi simțită ca o frecare a rotulei de suprafața femurului, în special în timpul mișcărilor de flexie.

Inflamație cronică și umflături

Uneori apare și inflamația cronică, care se manifestă prin sensibilitate, senzație de căldură și mobilitate limitată la nivelul genunchiului. În plus, după exerciții fizice mai intense, poate apărea o ușoară umflare în zona articulației, care indică de obicei suprasolicitarea și microtraumatismele rezultate din distribuirea incorectă a forțelor care acționează asupra articulației. Diagnosticul precoce și testarea adecvată sunt esențiale pentru a opri progresia afecțiunii și a evita o pauză prelungită de la activitatea fizică.

Diagnosticarea genunchiului alergătorului

Când simțiți dureri în zona genunchiului care durează mai mult de câteva zile, merită să consultați un chirurg ortoped sau un fizioterapeut. Acești specialiști pot evalua în detaliu starea articulației, pot efectua teste clinice și, dacă este necesar, pot solicita teste suplimentare, cum ar fi:

• Radiografie – ajută la excluderea modificărilor degenerative sau a aliniamentului incorect al oaselor.
• Ecografie – permite evaluarea stării tendoanelor, ligamentelor și burselor.
• RMN (imagistica prin rezonanță magnetică) – oferă o imagine detaliată a structurilor articulare, a țesuturilor moi și a potențialelor leziuni ale cartilajului.

Odată ce genunchiul alergătorului și sursa durerii au fost diagnosticate, se poate elabora un plan de tratament care include farmacoterapie, exerciții de reabilitare, corectarea tehnicii de alergare și modificarea sarcinii de antrenament.

Tratamentul conservator al genunchiului alergătorului

Când se suspectează pentru prima dată apariția genunchiului alergătorului, mulți specialiști recomandă un tratament conservator, care include:

1. Odihnă și reducerea efortului: renunțarea la alergarea intensă pentru o anumită perioadă de timp sau limitarea antrenamentului la activități care solicită mai puțin articulația genunchiului (de exemplu, înot, ciclism, nordic walking).
2. Comprese reci: aplicate pe genunchi timp de 10-15 minute pentru a ameliora inflamația și umflarea.
3. Medicamente antiinflamatoare: medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), utilizate conform indicațiilor medicului pentru dureri sau inflamații mai severe.
4. Fizioterapie și reabilitare: esențiale pentru accelerarea recuperării și întărirea mușchilor responsabili de stabilizarea genunchiului.

Rolul exercițiilor de întărire și întindere

Exercițiile fizice regulate de fizioterapie axate pe dezvoltarea forței, flexibilității și stabilității pot fi cruciale în procesul de recuperare în cazul genunchiului alergătorului. Exemple de exerciții includ:

• Întărirea mușchiului cvadriceps: extensii ale genunchiului în poziție șezând sau culcat, genuflexiuni controlate pe scaun, ridicări ale picioarelor în poziție culcat pe spate.
• Exerciții pentru mușchii fesieri: poduri pentru șolduri, abducții laterale ale picioarelor, genuflexiuni cu benzi de rezistență.
• Stabilizarea mușchilor profunzi ai trunchiului: planșă, planșă laterală, bird dog.
• Stretching: concentrat pe cvadriceps, mușchii ischiogambieri, fesieri și banda iliotibială (ITBS). Stretchingul regulat îmbunătățește mobilitatea articulațiilor și previne tensiunea musculară.

Fizioterapeuții recomandă adesea masajul profund al țesuturilor și destrămarea mușchilor folosind mingi și role de spumă, ceea ce ajută la reducerea tensiunii, îmbunătățirea circulației sanguine și pregătirea corpului pentru o regenerare adecvată.

Metode terapeutice alternative

În cazurile în care tratamentul conservator nu aduce rezultatele scontate, este posibilă implementarea unor metode terapeutice alternative care pot îmbunătăți semnificativ funcția articulației genunchiului și pot ameliora simptomele genunchiului alergătorului. O soluție populară este terapia manuală. Aceasta implică tehnici precum masajul transversal al țesuturilor moi, mobilizarea rotulei și manipularea articulației, cu scopul de a restabili mișcarea normală și de a reduce tensiunea și durerea.

O altă formă de sprijin, utilizată din ce în ce mai mult în practica fizioterapiei, este kinesiotapingul. Această metodă implică aplicarea unor benzi elastice speciale care, atunci când sunt aplicate corect, stabilizează structurile articulare și susțin activitatea mușchilor și tendoanelor, reducând stresul în zonele sensibile.

În cazurile mai dificile, se utilizează injecții intraarticulare, inclusiv cele cu acid hialuronic sau plasmă bogată în trombocite (PRP). Scopul acestor tratamente este de a îmbunătăți calitatea mediului intraarticular și de a stimula regenerarea cartilajului, ceea ce poate accelera procesul de recuperare și reduce durerea cronică.

Tratamentul chirurgical este rezervat pacienților cu leziuni articulare severe care împiedică funcționarea normală. Astfel de proceduri sunt utilizate numai în cazurile în care alte forme de terapie au eșuat și modificările structurale ale genunchiului sunt atât de avansate încât este necesară intervenția chirurgicală.

Modificări ale tehnicii de alergare și alegerea încălțămintei

Pentru a evita problemele genunchiului alergătorului în viitor, ar trebui implementate măsuri preventive adecvate. În multe cazuri, o schimbare a tehnicii de alergare joacă un rol cheie în reducerea sarcinii asupra articulației. Chiar dacă reușim să tratăm simptomele, dacă nu ne îmbunătățim tehnica de alergare, problema va reveni, din păcate.

Alegerea pantofilor de alergare potriviți poate reduce semnificativ riscul de suprasolicitare a genunchiului. Încălțămintea trebuie să se potrivească bine piciorului și să ofere amortizare. Mai mult, trebuie să țină cont de tipul de suprafață pe care alergăm.

Persoanele cu defecte ale piciorului, cum ar fi picioarele plate sau pronatia excesivă, ar trebui să ia în considerare consultarea unui podolog pentru a alege tălpi ortopedice specializate. Această soluție vă permite să vă corectați biomecanica și să distribuiți mai uniform presiunea asupra articulației genunchiului.

Ce merită reținut?

Genunchiul alergătorului este o problemă complexă care implică mulți factori: de la biomecanica mișcării, la nivelul de pregătire fizică, până la intensitatea și tipul antrenamentului. Cu toate acestea, cu ajutorul unei fizioterapii adecvate, al cunoașterii tehnicii de alergare și al planificării inteligente a sarcinilor de antrenament și a recuperării, este posibil nu numai să se vindece această afecțiune, ci și să se prevină reapariția ei. Nu uitați să alegeți încălțămintea potrivită, care este responsabilă de contactul corpului cu suprafața de alergare și este esențială pentru amortizarea articulațiilor.

Surse:

• Patellofemoral Syndrome https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32491589/
• Exercise for treating patellofemoral pain syndrome https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25603546/
• Management of patellofemoral pain syndrome https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17263214/